Oliviu… sau poate nu?…

Titlul acestui articol suna ciudat: soarele nu mai e de mult considerat zeu, nici macar de religiile cele mai conservatoare. Ei bine, el a ramas, totusi, in subconstientul colectiv ca generatorul de viata, ca un zeu.

Toti ne ghidam dupa ora, iar in mediul urban acest lucru a dus la extragerea noastra din bioritmul lumii. Insa in mediul rural, viata are un ritm solar. De multe ori ma pun la drum in jurul orei 5 dupa-masa si parcurg multe sute de kilometri. De toamna pana primavara, bunicii ma cearta ca de ce plec noaptea si nu pornesc mai devreme. Iar vara ma lauda ca pornesc la ore rezonabile, cu toate ca ora e aceeasi. Degeaba le explicam ca pornesc la aceeasi ora, ei nu vroiau sa auda. Tarziu am inteles ca ei se ghideaza dupa soare. Iarna la ora 5 e noapte, vara e inca lumina afara. Iarna pornesc tarziu, vara pornesc bine. Ei sunt solari, eu sunt ancorat de limbile ceasului. Daca pe bunica o intrebi vara cat este ora, o sa raspunda ceva de genul “is doua ceasuri de-acele bolunde”. Chiar daca ora de vara a fost (re)introdusa in 1979, bunicii nu s-au putut acomoda cu ea. Tot ciclul cotidian este translatat cu o ora in perioada de vara, pentru a corespunde soarelui: pranzul e la ora 1-2 in loc de 12-1, animalele sunt hranite la 4-5 in loc de 3-4 etc. Tot la tara, tot vara, viata se desfasoara in principal in jurul cositului si a uscarii fanului, asa ca ai ocazia sa auzi de multe ori sintagme de genul “sfantul soare”. Nu e o erezie, ci o recunoastere a importantei solare.

Dar, de fapt, de unde mi-a venit mie ideea acestui articol? Treceam pe Valea Izei si a vazut troite maramuresene mai noi, cu Iisus Hristos. Orice obiect arhitectural din Maramures are obligatoriu funia vietii si motivul solar, fie facut din franghie, in modelele arhaice, fie, mai nou, reprezentat explicit. Asa erau si troitele acestea. Mi s-a parut geniala asocierea lui Iisus Hristos cu Soarele. Pentru ei, Hristos si Soarele sunt sinonime. Cu siguranta e un melanj de religii solare precrestine si crestinism. Mi-a adus aminte de troparul Nasterii Domnului:

Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru,
Rasarit al lumii, Lumina cunostintei,
Ca întru Dânsa ‘ceia ce slujeau stelelor,
De la stea s-au învatat sa se închine Tie
Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine,
Rasaritul cel de sus.
Doamne, marire Tie!

Adica insasi biserica il asociaza pe Hristos cu Soarele in sensul ca El este: “rasarit al lumii”, “rasaritul cel de sus”, “soarele dreptatii”. Aici, “soare” si “zeu” sunt sinonime. Imposibil sa nu inlocuim subconstient “soarele dreptatii” cu “Domnul dreptatii” sau “zeul dreptatii”, din culturile elena si latina. Iata o transformare frumoasa in subconstientul colectiv a zeului Soare in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Bisericile maramuresene sunt pline de motive sculptate solare si florale. De ce? Pentru ca sunt tot reminiscente animiste, din vremuri cand oamenii se inchinau la soare si al spiritele naturii (ale plantelor, animalelor, grotelor etc.). In subconstientul lor colectiv, biserica este doar un alt loc de inchinare, care a inlocuit piscurile muntilor si copacii inalti. Dar oamenii si-au adus zeii cu ei.

Un alt aspect important: halourile sfintilor din icoane. SRR a impamantenit ideea ca halourile reprezinta aurele lor. Posibil. Insa din alte surse rezulta faptul ca halourile au aparut in vremea lui Constantin cel Mare, care a fost obligat sa adopte religia crestina (nu a facut-o de bunavoie, ci din motive politice). Iar pentru a supravietui vechea religie a imperiului, sfintii din icoane au primit halourile respective. Adica sunt asociati cu sorii (zeii). Din pacate nu am dovezi stiintifice clare si irefutabile nici in sensul unei teorii, nici a celeilalte.

Ce am vrut sa arat in acest articol? Faptul ca soarele inca este un element central a spiritualitatii colective, chiar daca s-a dorit inlocuirea lui cu alte elemente (d.e. crestine). Si e normal acest lucru, pentru ca pe baza lui ne sculam in fiecare dimineata si ne culcam seara, ne trezim la viata primavara si incepem sa hibernam toamna.

This entry was posted on Wednesday, January 13th, 2010 at 11:55 am and is filed under Spiritualitate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.