Oliviu… sau poate nu?…

Am fost intrebat zilele trecute care religie mi se pare adevarata, cea care te duce la Dumnezeul Unic si Adevarat, si am spus ca nici una sau toate. Sa ma explic.

Fiecare religie are pretentia de a fi unica adevarata, detinand adevarul suprem, celelalte fiind ceva mai degraba ritualic. Pe undeva e normal ca fiecare sa pretinda acest lucru macar de dragul adpetilor, chiar daca liderii nu cred acest lucru in totalitate. Observatie: aici discut religiile, nu oamenii. Am convingerea ca fiecare om a optat pentru o religie sau alta cu ganduri pune si cu dorinta de a ajunge la Dumnezeu. Faptul ca laud sau critic un aspect sau altul al vreunei religii, nu afecteaza calitatea umana intrinseca.

Eu sunt crestin ortodox si, cu ajutorul lui Iisus Hristos, asa o sa fiu bagat in pamant. Cred ca si ortodoxia are scaparile ei. Cu toate acestea, are o traditie continua de 2000 de ani, care garanteaza cele mai pure dogme transmise de Mesia. Evident, orice religie/teologie/teozofie/filosofie se modifica intr-un timp atat de lung, dar cu siguranta samburele de adevar se pastreaza mai bine decat apare in religiile aparute la la 1800 de ani dupa Hristos.

Respect catolocismul pentru pragmatismul lui si pentru faptul ca preotii insisi arata prezentabil, tot timpul barbieriti. Pe de alta parte, faptul ca nu se pot casatori duce la o multime de lucruri hidoase, insa Biserica Catolica pare sa nu le ia in seama. In plus, sunt condamnabile multe dintre actiunile catolicismului medieval. Am fost de curand in Venetia, caracterizata printr-o mare densitate de cladiri si locuinte. In acest spatiu venetian sunt o multime de biserici uriase, pe care nu mi le pot imagina pline nici macar la apogeul lor. Pe suprafata unei biserici (cu curtea aferenta) s-ar si putut construi cateva cladiri de locuinte. Asta dovedeste puterea nemarginita a catolicismului in detrimentul omului.

Am o mare consideratie pentru protestanti, mai ales pentru luterani pentru ca ei s-au dezbarat de o multime de prostii ale Bisericii Catolice. Luteranii au pastrat crucea (ceilalti au renuntat la ea) si au pus pe prim plan omul, nu Dumnezeul inacesibil reprezentat in picturi si sculpturi uriase. Imi place ca preotul protestant isi asteapta enoriasii la intrarea in biserica, salutandu-l pe fiecare dintre ei. Aceasta creeaza senzatia de familie, de apropiere intre oameni si de Dumnezeu. Cred ca daca ar fi sa schimb religia, as alege sa fiu luteran.

In schimb nu prea sunt de acord cu neoprotestantismul care, desi a aparut tarziu de tot, desi se bazeaza pe aceleasi evanghelii si epistole ca bisericile mai vechi, au pretentia ca detin adevarul, pe cand celelalte biserici l-au pierdut. E ipocrit! Si mai este un lucru cu care nu sunt de acord: au renuntat la orice mijloc de a ajunge la Dumnezeu: au renuntat la cruce, au renuntat la sf Fecioara Maria, au renuntat la ingeri. Sa crezi ca tu esti cel mai bun e lipsa totala de smerenie si nimic altceva.

Imi place calcul budhist. Am facut poze cu un calugar budhist si m-a impreionat blandetea si bunatatea lui. Asta cred ca ar trebui sa fie scopul oricarui om pe pamant – serenitatea si impacarea cu Dumnezeu de sus, cu pamantul de jos si cu oamenii, la acelasi nivel. Repet ce am spus intr-un alt articol: Dalai Lama este singurul pe care l-am auzit laudand initiativele altor religii, iar acest lucru spune multe despre el si religia lui. Un singur lucru nu inteleg eu la ei: de ce se declara atei? Pe langa aceasta, mai am sa ma plang de un singur lucru: si ei pretind, ca toti ceilalti, ca trebuie sa le urmezi invatatura (dharma) pentru a te ilumina. Oare nu se poate altfel decat zic ei?

Ma bucura enorm libertatea hinduismului, care este de acord cu toate religiile. Multi hindusi se declara si budhisti, iar acest lucru m-a suprins initial, dar mi-a placut ulterior. Oameni pasnici si buni, in deplina pace cu toata lumea. Ce iti poti dori de la lume in plus?!

Ma intriga mereu musulmanii, pe care nu reusesc sa ii patrund in gandire. Nu reusesc sa imi dau seama daca sunt preponderent dogmatici sau spirituali. Insa imi aduc aminte de o intalnire in Nepal, cu un om de afaceri pakistanez, care tot timpul cat am discutat nu a incetat sa se roage pe matanii. Superb! Ma incanta sufistii cu dansul si cu ritualurile lor. Pacat ca unii exploateaza slamul in scopuri malefice.

Asa ca Dumnezeu e unu si mare si toate religiile incearca sa il gaseasca. Dar, ca orice facut de om, si religiile au scaparile lor, unele datorita omisiunii, altele din rea credinta. E treaba fiecaruia sa decida ce ii place si ce nu; ce rani ii panseaza si ce cutite ii invarte pe si in rani fiecare religie.

This entry was posted on Monday, November 9th, 2009 at 2:53 pm and is filed under Spiritualitate. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.