Cetatea de la Fetele Albe
In excursia noastra la Sarmizegetusa, coborand de la cetate am vazut un indicator catre Fetele (Fetzele Albe), un traseu de 30 min. Era deja 20:35, dar ambitiosi am pornit in ritm alert la drum printr-o padure deasa de fag, care apoi s-a transformat intr-o padure si mai deasa de brad. Am stabilit ca daca pana la ora 21:00 nu ajungem la destinatie ne intoarcem. Nu putea risca sa ne prinda noaptea in padurea aceea deasa, cu atat mai mult cu cat la munte se intuneca mai repede. Cand am intrebat la un moment dat cate e ora, Claudia, sotia mea, mi-a spus ca e 21:03 si vedeam un luminis. Speram ca acolo e cetatea. Si, din fericire, acolo era. Plina de iarba. Am incercat sa filmez si sa fotografiez ceva, dar datorita luminii proaste si a cunostintelor mele despre film si fotografie si mai proaste, nu prea am ceva interesant de aratat.
Am extras cateva informatii despre cetate…
Cetatea este situata pe coasta de sud, insorita, a dealului Muncelului, despartita fiind printr-o vale ingusta de inaltimea pe care se pastreaza ruinele Sarmizegetusei Regia. Ea face parte din categoria asezarilor de munte dacice, fiind ridicata pe terase protejate de ziduri din blocuri de calcar, construite in tehnica specifica tuturor fortificatiilor dacice din Muntii Orastiei. Este interesant ca e localizata la mare distanta de surse de apa, astfel incat dacii au fost nevoiti sa construiasca un sistem ingenios de aductiune a apei. Aceasta spre deosebire de Sarmizegetusa, aprovizionata cu apa din 3 izvoare, apa care era decantata si apoi utilizata casnic.
Alaturi de constructiile civile iese in evidenta un sanctuar circular cu stalpi de piatra, descoperit pe terasa a IVa. El a fost distrus, ca si asezarea, in urma unui mistuitor incendiu ce a avut loc in timpul luptelor desfasurate in cadrul celui de-al doilea razboi purtat de armatele romane (105-106 e.n.), care a pus capat existentei statului dac liber. (Acest altar nu l-am putut distinge din iarba, asa ca ii cred pe cuvant pe cei care vorbesc despre el).