Oliviu… sau poate nu?…

Am pus cateva fotografii de la expozitia prof. Grigore Albu Gral organizata in Baia Mare. Cunoscatorii stiu despre ce este vorba.

Sacrificiile animale si umane s-au practicat de cand lumea. In Biblie sunt o multime de exemple. Si nu numai in Biblie… Numeroase religii au practicat sarificiile pentru imbunarea zeilor. Chiar si in Noul Testament se vorbeste de pasari sacrificate. Se cunoaste exemplul socant al aztecilor care, dupa o batalie, ii sacrificau pe toti prizonierii. Exista atestari ale faptului ca in unele zile au fost ucisi mii de prizonieri doar pentru a imbuna zeii.

Si Dacii practicau astfel de sacrificii. Unii istorici antici consemneaza faptul ca dacii il aruncau pe cel care urma sa fie sacrificat in 3 sulite. Toata lumea a vazut filmul “Dacii” si retine acea scena. Singura deosebire e ca sulitele erau tinute, in realitate, de oameni (ma rog, un mic detaliu, poate nesemnificativ). Daca omul nu murea, inseamna ca zeii nu acceptau sacrificiul si pe cel sacrificat. Pana aici, nimic deosebit fata de celelalte religii. Insa exista un fapt aparte. Dacii practicau aceste ritualuri nu pentru a imbuna vreun zeu, ci pentru a trimite mesaje in lumea de dincolo. Cel sacrificat era trimis “pe taramul celalalt” pentru a mijloci pentru daci pe langa zeu si celelalte entitati “fara trup”. E de la sine inteles ca cei trimisi “dincolo” nu erau prizonieri de razboi sau sclavi, ci persoane cu o atitudine morala deosebita.

Prof Grigore Albu Gral, fondatorul arheologiei prin clarvedere a afirmat ca pe varful Ignis din Muntii Maramuresului exista niste stanci de pe care se savarseau aceste sacrificii. Persoane din partea locului spun ca locul sacrificiului din “Dacii” este extrem de similar cu cel de pe Ignis.

Finetea acestor practici e evidenta, iar nivelul lor spiritual este cu mult peste al celorlalte religii. Poate ca ar trebui sa analizam ai atent viata dacilor. Cred ca am avea multe de invatat de la ei.