Oliviu… sau poate nu?…

Mi-a fost dat ieri sa aud experienta unui copil, al treilea dintre cei 6 frati ai unei familii de penticostali. Copilul, elev fiind, a auzit de la colegii lui de Harry Potter. Evident, curios, a imprumutat o carte de la biblioteca si o citea pe ascuns acasa. Mi se pare cat se poate de normal si frumos. Insa mama lui, care l-a gasit citind, l-a batut pana i-a lasat urme pe spate. Motivul? Harry Potter este o carte cu vrajitoare.

Mi se pare atat de josnic si de urat ce a facut acea mama, incat am ramas fara cuvinte. Un asemenea gest nu poate fi catalogat. Nici o asemenea mama. Si nici o asemenea religie sau cult religios.

A, ca sa fie clar: acest lucru s-a intamplat in acest an, 2009, nu in perioada Inchizitiei.

Zilele acestea a aparut cartea “Manual Reiki Usui“, de dl. Daniel Dumitru Darie. Am avut fericirea sa scriu prefata acestei carti, asa ca stiu valoarea autorului si a informatiilor din carte. O recomand cu toata increderea.

Anul acesta, la fel ca anul trecut, am avut o vacanta activa, in care am incercat sa vad si sa aflu lucruri noi. Asa ca in loc sa stau tolanit la soare in Croatia, destinatia lui 2009, am mers in muntii Buzaului, unde sunt niste asezari rupestre, apoi in delta, care a fost o experienta deosebita. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre experientele mele cu oamenii.

In Buzau am luat ca ghid un baietel de 13 ani. In general sunt curios de toponimii pentru ca dezvaluie multe lucruri despre o anumita zona, asa ca, trecand peste un paraias, l-am intrebat pe baiat cu ii spune apei respective. Raspunsul a fost: “Garla”.

Pe drumul de intoarcere de la chiliile rupestre, ne-am intalnit cu un cioban. Stiam de la bunici ca oile dau lapte in functie de mai multi factori, asa ca l-am intrebat pe cioban daca dau oile lapte. Mi-a raspuns: “Bineinteles ca dau lapte. Ce ai vrea sa dea? Otet?”

…………………………

In delta am luat un vapor, pasagerul, pentru a ajunge in localitatea Crisan, pe canalul Sulina. Doream foarte mult sa cunosc lipoveni si vazand o multime pe pasager, am intrat in vorba cu unul de langa mine. Eram foarte curios ce adancime are Dunarea. Mie, coborat din munti, imi era greu sa estimez adancimea si debitul unui fluviu. Asa ca l-am intrebat pe lipoveanul meu cat e de adanca Dunarea acolo (in zona aceea, a deltei). Raspunsul: “Nu am masurat-o, dar trebuie sa aiba cam 12 metri”.

In Crisan am fost luati de pe debarcader de un baiat cu o barca. Tocmai prinsese o stiuca mare, frumoasa, ca de 5 kg. Fratele meu l-a intrebat cum da pestele (cat costa?). Ce a raspuns el? “Cum sa il dau?! Pe bani!”

Acest baiat, angajat al pensiunii unde eram cazati, ne-a plimbat cu barca prin delta, asa ca a avut mai multe discutii cu el. Am vrut sa aflu cat costa o barca (majoritatea lor sunt din fibra de stricla, inlocuindu-le pe cele vechi, din lemn). Mi-a spus ca e in jur de 1.500 lei o barca si le iau din Galati sau Braila, pentru ca acolo are firma reprezentante. Evident, am vrut sa aflu in ce tara sunt facute. Asa ca aflat ca sunt produse “in Romania! Ce, Galatiul si Braila nu sunt in Romania?!”

…………………………

Si ca sa inchei experienta mea legata de intrebari si raspunsuri, vin la Tg Mures, unde sotia mea e medic. Ajung la spital si o caut. Bat la usa si imi deschide o asistenta.

- O caut pe d-na doctor Matei, zic eu.

- Cine sunteti?

- Sotul ei.

- Da’ cum va cheama?

…………………………

Sper ca s-a terminat perioada raspunsurilor de acest gen, mai ales ca s-a mai racorit afara, lumea se poate concentra mai bine.