Oliviu… sau poate nu?…

Saptamana trecuta am stat cateva zile in Nepal. Prima impresie a fost socanta: mizerie, aglomeratie, nici o ordine, nici o regula de circulatie, mirosuri de gunoi la un pas, mirosuri stridente de betigase aromate la urmatorul pas, mirosuri de peste la al treilea pas, vite in mijlocul drumului, claxoane in fiecare secunda… M-am intrebat ce i-a placut lui Eliade atat de mult in India, dat fiind faptul ca si acolo este cam aceeasi civilizatie ca in Nepal. Am zis ca momentul cel mai fericit pentru noi va fi atunci cand ne vom vedea in avion pe drumul spre Qatar, iar pana atunci nu vom mai iesi din camera de hotel.

A doua zi, lucrurile s-au schimbat radical. Ne-am dat seama ca oamenii sunt superbi, draguti si calmi, fara nici o urma de rautate sau agresivitate. Prima data in viata mea mi-am dorit sa ies intre oameni, desi aglomeratia era infernala. Nu am vazut oameni certandu-se. Chiar si negocierea cumparaturilor (al caror pret trebuia adus la jumatate din cererea initiala) era o placere; nu era cearta, nu era tensiune. In momentul in care unei parti nu ii placea oferta celeilalte, pur si simplu pleca.

In acea tara inapoiata din punct de vedere material, am invatat o lectie extraordinara: smerenia. Felul in care se poarta nepalezii emana smerenie, blandete si liniste in absolut orice fac. Probabil ca lipsa atractiilor materiale atat de frecvente in vest i-a facut sa-si pastreze sufletul curat. Nu stiu. Insa stiu ca sunt niste oameni extraordinari. M-am intors alt om de acolo. O sa incerc sa pun in aplicare ce am invatat in Nepal si sper sa si reusesc.

Un singur aspect cotidian care reflecta foarte clar smerenia lor: salutul. Buna ziua, la revedere, salut, ciao etc. se traduce la nepalezi prin “namaste” insotit de o impreunare a mainilor si o inclinare. Ne-am tot intrebat ce inseamna gestul acesta si am ajuns la urmatoarea concluzie: se inclina in fata fiecarui om, inchinandu-se Dumnezeului din el. Cu alte cuvinte, nepalezii (si hindusii si budistii in general) recunosc Dumnezeul din fiecare om. Ce inseamna acest lucru? Inseamna un respect si o apreciere mai mare a semenului. Cand constientizezi scanteia divina din om, nu il mai batjocoresti. A fost o lectia extraordinara!

Cateva imagini cu viata cotidiana din Nepal am pus la aici. Nepalezii au niste fete foarte expresive, asa ca am adunat fotografiile cu ei in acest album. Si dat fiind faptul ca in Nepal sunt cei mai inalti munti din lume, pe care am avut ocazia sa ii fotografiez, am pus si cateva fotografii cu Himalaya.

“La început a fost Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul”. Asa incepe evanghelia dupa Ioan. Un verset destul encriptat. Ceva transpare, dar cu certitudine nu e foarte clar. Primul inteles al “Cuvanului” este cel de Hristos, numit adesea “Cuvantul lui Dumnezeu”. Insa aceasta nu e tot. In filosofia elena, cuvantul desemneaza puterea, vointa lui Dumnezeu. In Nepal am avut o alta revelatie…

In Nepal am constientizat silaba OM (scrisa si “AUM”), care este sunetul sacral, silaba tuturor inceputurilor. Acest cuvant este trecutul, prezentul si viitorul, este intreaga lume, vazuta si nevazuta. Se considera ca sunetul “OM” contine toate celelalte sunete in el. Cu alte cuvinte, OM este cuvantul care il desemneaza pe Dumnezeu. Hindusii si budistii au o abordare putin diferita asupra lumii nevazute. Ei spun ca au mai multi zei, iar echivalentul crestin al zeilor sunt ingerii. Deasupra acestor zei exista ceva incomprehensibil si incomensurabil, ceea ce noi numim Dumnezeu, iar ei il reprezinta prin OM (iar evreii prin Yahve).

Prin urmare, Cuvantul care este Dumnezeu si care a fost primordial poate fi… OM. Superb, nu? Crestinismul, budhismul si hinduismul vorbesc toate despre acelasi Dumnezeu.