Oliviu… sau poate nu?…

In 8 ani de scoala generala am avut 1-2 ore de desen pe saptamana. Dupa cum cerea programa, pictam pe malul Sasarului (raul care traverseaza Baia Mare), desenam portrete sau pictam stiu eu ce naturi moarte. Rezultatul: zero; nul; nimic; niente. Nu am ramas cu ABSOLUT NIMIC dupa 8 ani de desen. Si acelasi lucru s-a intamplat si in cazul muzicii. Aceasta pentru ca in loc sa se explice niste tablouri, pictori, curente, noi am pictat si desenat fara sa stim de ce am luat 8 sau 9 sau 10. Nu e vina profesoarelor, niste doamne extraordinare, ci a programei.

Am ajuns sa inteleg un tablou dupa ce am studiat NLP-ul. Atunci mi-am dat seama de un lucru in aparenta banal, insa profund din cale-afara: un tablou trebuie sa transmita, in primul rand, “un simtimant sau o pasiune”, ca sa il citez pe Titu Maiorescu cand scria “retete de poezie”, adica facea critica poetica. Apoi, si mai important, o pictura trebui sa ajunga la cele trei simturi majore din NLP:

• vizual
• auditiv
• kinestezic (tactil, olfactiv, gustativ)

Este superb ca printr-un singur organ de simt (d.e. ochii in cazul picturii) sa ajunga mai multe senzatii. Si in aceasta consta maestria pictorului. Evident ca orice tablou este vizual, insa sa vedem cum sunt gadilate si celelalte smituri. Haideti sa analizam cateva tablouri celebre…

Rondul de noapte al lui Rembrandt

Renumitul Nachtwacht (Nightwatch in engleza) al lui Rembrandt este unul dintre cel opt portrete de grup solicitate de la diversi artisti de catre soldatii Breslei archebuzierilor Amsterdamului pentru a decora noul lor sediu, Doelen, era cunoscut original sub denumirea “Compania capitanului Frans Banning Cocq”.

Scena îl înfatiseaza pe capitanul Cocq (în centru) comandând locotenentului Willem van Ruytenburgh (în auriu palid) sa înainteze cu compania. (Cei înfatisati în astfel de portrete îl plateau pe artist în functie de importanta lor în cadru. ) In partea dreapta sunt alte doua personaje vorbind, iar mai jos cineva bate toba. Toate aceste aspecte dau senzatia de zgomot. Fiecare personaj face altceva, prin aceasta tabloul and senzatia de agitatie (kinestezic). Iata ca avem vizual (evident), auditiv (discutii, toba) si kinestezic (agitatie). Probabil ca nu intamplator Rondul de noapte este cel mai renumit tabloul al pictorului olandez.Autoportret cu urechea bandajata de Vincent van Gogh

Acum ceva timp am scris un articol – Rolul apostolilor in mantuirea noastra - unde explicam de ce greu ca Iisus Hristos s-a intrupat. Pana la nasterea lui Iisus, toti oamenii erau judecati de un Dumnezeu drept, corect, dar care nu a trait experienta umana. Astfel ca si-a trimis Fiul pentru a trai ca oamenii, pentru a-i intelege. Dupa aceea, judecata este facuta cu mai multa intelegere. In acel articol am descoperit o metoda numita in NLP ”tehnica pozitiilor perceptuale”.

Despre ce este vorba? Atunci cand ne aflam intr-un conflict cu cineva si dorim sa “lamurim” lucrurile dintre noi, ne pizitionam in pielea a trei persoane:

• noi: ne amintim ce am zis si ce am facut noi in acel moment
• celalalt: aflam cum a vazut el problema
• observatorul echidistant: vedem lucrurile la rece, rational

Un lucru este foarte interesant: cand ne punem in locul celuilalt, automat adoptam caracteristicile lui:

• postura (pozitia corpului): mai drept sau aplecat de umeri, mai pe spate etc.
• mimica: o fata mai relaxata sau mai tensionata etc.
• chiar si tonul si ritmul vocii

As vrea sa fi filmat un experiment, insa nu am avut niciodata ocazia. Schimbarile sunt superbe.

Iar rezultatele acestei tehnici sunt evidente.

In psihologie este cunoscuta miscarea involuntara a ochilor si semnificatia ei:

- miscarea ochilor spre stanga inseamna o activitate de logica (aminitire, gandire)

- miscarea ochilor spre dreapta inseamna o activitate de creatie (imaginatie, sentiment etc.)

Aceasta miscare este imbracata de multe ori in aure mistice si putini sunt deschisi in a o accepta. In acest articol doresc sa lamuresc fiziologic ce se intampla.

Aceasta miscare a ochilor este de scurta durata (o fractiune de secunda de multe ori) si involuntara, destul de greu de controlat. Ce se intampla? Orice activitate de logica implica emisfera cerebrala stanga, pe cand o activitate de creatie implica emisfera dreapta. Nervii olfactivi se incruciseaza, astfel ca informatia vizuala din dreapta ajunge in emisfera stanga si reciproca: informatia vizuala din partea stanga ajunge in emisfera dreapta.

Atunci cand ne amintim ceva sau rezolvam o problema de matematica, emisfera cerebrala stanga este folosita mai mult sau mai putin intens. In acel moment, ea se axeaza pe solutionarea problemei, astfel incat nu poate procesa in acelasi timp informatia vizuala, astfel ca ochii se deplaseaza automat la stanga, asa incat imaginile preluate de ochi sunt trimise in cea mai mare parte catre emisfera cerebrala dreapta.

Si invers: daca traim un sentiment sau ne imaginam ceva, activitati care sunt efectuate de emisfera dreapta, aceasta este solicitata la maxim, iar ochii se deplaseaza catre dreapta, astfel incat imaginile percepute de ochi sa fie procesate de emisfera stanga. Simplu si logic, nu?

Cum se deplaseaza, mai exact, ochi?

Spre dreapta:

- sus: se creeaza (imagineaza) o imagine, ceva vizual

- lateral: se imagineaza sunete

- jos: se traieste un sentiment

Spre stanga:

- sus: subiectul isi aminteste o imagine

- lateral: subiectul isi aminteste sunete

- jos: dialog intern (cand subiectul rezolva o problema de matematica, de exemplu, privirea ii ramane mult timp atintita in partea stanga jos)

Inainte de a aplica aceste cunostinte, este bine sa se faca o calibrare a subiectului. Sunt persoane care au emisferele inversate. In acest caz, tot ce tine de logica este procesat de emisfera dreapta, iar tot ce tine de creatie este efectuat de emisfera stanga. Cum facem calibrarea? Prin cateva intrebari simple, la care cunoastem raspunsul. Asa ne dam seama de miscarea oculara.

O alta problema pe care o ridica miscarea ochilor este cata incredere se poate avea in aceste observatii. Raspunsul meu: 100%. Am explicat mai sus ce se intampla, deci nu e nimic paranormal aici, ci pur fiziologic. Miscarea ochilor poate fi controlata? Da, dar cu mare greutate, iar raspunsurile la intrebari vin mult mai lent, pentru ca, pe langa procesarea intrebarii, creierul controleaza si miscarea ochilor.

La ce pot fi folosite informatiile obtinute din miscarea ochilor? In primul rand la a vedea daca subiectul asculta ceea ce i se spune (este un feedback imediat si neprelucrat rational, brut si curat). Apoi la a vedea daca subiectul minte – atentie la interviurile pentru angajare! In plus, ne dam seama rapid de caracterul omului. Sa dau un exemplu: faceam cateva exercitii la un curs de NLP. Printre alte intrebari, era una care suna cam asa: “Cat este radical din 2463?”. Au fost trei cazuri de miscari oculare:

1. Majoritatea s-au uitat in stanga jos, semn ca “sapau” dupa rezultat

2. Un cursant s-a uitat fix, ceea ce inseamna ca a refuzat sa calculeze rezultatul. Mie, ca angajator, acest lucru miar fi spus ca persoana din fata mea refuza eforturile grele, asa ca e foarte bun la vanzari. Toti oamenii de vanzari buni sunt comozi. Acesta este motorul care ii face sa vanda mai mult si mai bine – ca sa evite efortul si eventualele greutati (materiale).

 3.  Un alt cursant s-a uitat spre dreapta, semn ca a vrut sa creeze (sa improvizeze) un rezultat. Ce imi spune mie acest lucru? Ca improvizeaza repede, ca este o persoana desteapta care, daca nu a avut solutia imediat, a cautat sa gaseasca un raspuns pentru a iesi din “criza”. Un astfel de om este perfect in relatiile cu clientii.

Intamplator sau nu, ultimele doua persoane chiar lucrau in domeniul pentru care erau facuti: unul era sales man la o companie petroliera, iar al doilea avea o afacere de familie, in cadrul careia se ocupa de ofertare.

Judecati si singuri daca merita sau nu sa luati in calcul ochii oamenilor!

I amsterdam – un slogan al Amsterdamului, conceput in urma cu doi ani intr-o campanie de rebranding al renumitului oras. I am Amsterdam exact ca I love N.Y.. Pentru aceasta campanie au colaborat mai multe firme de marketing si branding, iar calculele au fost facute astfel incat fiecare euro cheltuit sa aduca inapoi alti 7-8.

De cand am auzit acest slogan, gandul mi-a ramas la el, cu toate ca Amsterdamul si Olanda au deja destule branduri: lalelele, licitatiile olandeze (un mod extraordinar de licitatie, care elimina toate neajunsurile licitatiilor clasice, englezesti), Cartierul Rosu, van Gogh, Rembrand, orasul muzeelor, Venetia Nordului etc. Absolut toata lumea cunoaste aceste branduri si totusi, Amsterdamul a venit cu inca unul: I amsterdam.

De ce este atat de atractiv? Pentru ca, in doar 2 cuvinte, sloganul respecta regula fundamentala a unei comunicari de succes: se adreseaza atat emisferei cerebrale stangi (dedicata logicii), cat si celei drepte (creative). Orice mesaj de succes trebuie sa contina informatii placute emisferei drepte:

• cifre
• cuvinte
• logica
• liste
• detalii

Totodata trebuie sa se adreseze in aceeasi masura si emisferei drepte prin:

• imagini
• fantezie
• culoare
• ritmicitate
• spatiu

Cum reuseste acest lucru un slogan de doua cuvinte? Prin faptul ca este un joc de cuvinte, deci se adreseaza emisferei cerebrale stangi: I amsterdam  = I am Amsterdam . Transmite sentimente si imaginatie: eu sunt Amsterdam te obliga sa-ti imaginezi ce este acest lucru si in acelasi timp te ataseaza de oras. In plus, acest slogan scris pune in evidenta silaba am din amsterdam, iar prin acest lucru ajunge din nou la emisfera dreapta.

Din punctul meu de vedere, este cel mai bun slogan pe care l-am vazut vreodata: scurt si de efect. Face toti banii investiti in el!

Ce este smerenia? Buna intrebare. Este una dintre cerintele rugaciunii sf. Efrem Sirul: “Iar duhul curatiei si al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-l mie, slugii tale“. Mai exact, smerenie = modestie = non-orgoliu. Din punct de vedere inforenergetic, orgoliul este definit pe o scara de la -100 la 72. Valorile sub zero ale orgoliului inseamna smerenie (intr-o masura mai mare sau mai mica).

Smerenia inseamna, de fapt, renuntarea la iubirea de tine insuti, la lipsa oricarei urme de narcisism. Cum? Nu e usor, insa rezultatele sunt extraordinare. Daca accept sa fiu jignit de aproapele fara a riposta, atunci sunt pe calea smereniei. Veti vedea in trafic, de exemplu, cat de putin smeriti sunt oamenii. Intrebati-va de ce claxoneaza ca descreieratii pentru orice prostie. Raspunsul: de caposi, din orgoliu, adica pentru ca nu au nici o urma de smerenie. De ce le place ca masina care ii depaseste sa semnalizeze? Ca sa se simta bagati in seama, adica sa se simta importanti. Adica sunt orgoliosi. Natiunea romana are un orgoliu mediu de 15, romanii, ca popor, sunt departe de smerenie. Aceasta inseamna ca fiecare om care doreste sa evolueze trebuie sa o ia singur inainte sau, in cel mai bun caz, sa se bazeze doar pe foarte putini semeni. Nu sunt multi cei de la care poti invata smerenia.

Acest pacat, al orgoliul (adica al lipsei smereniei) este extrem de frecvent la preoti. Veti vedea ca majoritatea cer respectul EVIDENT al oamenilor, mult mai mult decat o fac celelalte categorii sociale (poate cu exceptia medicilor). Rog sa fiu inteles bine: nu ma refer la toti preotii sau la toti medicii,ci vorbesc la modul general. Iar cei care au avut de a face cu aceste categorii sociale cu siguranta ma inteleg.

Tolstoi are o nuvela superba, intitutala “Parintele Serghi”. Aceasta opera este putin ermetica, incat nici macar autorul prefatei editiei pe care eu am citit-o nu a patruns deloc ideea ei, dar absolut deloc. Este vorba de un ofiter, apropiat al tarului, cu o cariera stralucita in fata, pe cale sa se casatoreasca cu o fata frumoasa. Insa aceasta fata il inseala tocmai cu tarul. Scarbit de aceasta dubla tradare, atat din partea tarului, cat si a logodnicei, se refugiaza la o manastire, sub numele de Serghi. Fiind un om deosebit, ajunge un duhovnic apreciat si cautat de multa lume. Insa la un moment dat incalca una dintre legile monahismului si anume pastrarea fecioriei. Dezamagit de el insusi, se retrage intr-un sat, unde se casatoreste si traieste “normal”. Ce vrea Tolstoi sa spuna cu aceasta nuvela? Vorbeste despre evolutie si despre ce ar trebui sa insemne aceasta. Cum evolueaza personajul pricipal? Mai intai cauta succesul efemer si e dezamagit, apoi il cauta pe cel dogmatic (bazat tot pe orgoliul de a te apropia de sfintenie si de a fi cunoscut pentru asta) si, din nou, esueaza. In final ajunge “un om mare” prin micimea lui, prin smerenia lui de om simplu, de la tara, care nu se deosebeste cu nimic de ceilalti. Sufletul si smerenia trebuie sa creasca, nu trupul si orgoliul!

Cateva fotografii facute in 9 mai pe platoul Bucegilor sunt disponibile la http://picasaweb.google.com/oliviu.matei/Bucegi

In 10 mai, la Campina, am vizitat castelul construit de B.P. Hasdeu in memoria fiicei sale, Iulia, dupa moartea acesteia in 1888 la doar 19 ani, dupa planurile revelate chiar de catre aceasta in cadrul unor sedinte de spiritism.

Castelul este format din 3 turnuri, dintre care cel central este cel mai inalt si cuprinde un templu format dintr-un pronaos din care se trece in naos printre 2 oglinzi paralele (simbol al corporalizarii/decorporalizarii). In naos exista o constructie metalica sub forma de scara cu doua brate, in mijlocul carora este o statuie a lui Iisus facuta de artistul francez de origine italiana Casciani. Aceasta constructie simbolizeaza sf. potir. In mijlocul boltii naosului este un ochi care, deschizandu-se, lasa sa patrunda o lumina  care il imbraca pe Iisus. Din pacate, pictura originala a naosului, plina de simboluri, a fost stearsa, cupola fiind repictata intr-un mod stupid si fara nici o semnificatie. Am inteles, totusi, ca se fac eforturi pentru a se restaura templul exact asa cum a fost conceput initial, ceea ce cred ca este un lucru grozav.  Din naos se ajunge in altarul marginit de doua biblioteci, simbol al faptului ca evolutia (chiar si cea spirituala) se poate face doar prin cunoastere.

Cateva fotografii realizate acolo sunt disponibile la http://picasaweb.google.com/oliviu.matei/CastelulIuliaHasdeu

Sambata, 9 mai 2008, in drum spre Campina (PH), sotia mea a vut inspirata idee de a opri in Busteni si de a urca cu telecabina in M-tii Bucegi, sa vedem complexul de megaliti cunoscuti sub numele generic de Babele, dintre care se distinge una anume, denumita Sfinxul. Am fost impresionat si intrigat de aceste pietre, despre care unii considera ca sunt rezultat al fortelor naturii, iar altii ca au fost construite de stramosii nostri cu un scop precis in ritualurile lor (de aceeasi parere este si renumitul prof. Grigore Albu Gral).

Am cautat mai multe informatii si in revista Radacini, anul II, nr. 5 din 2003 am gasit un articol interesant despre acest subiect: “Megalitii din Carpati – Sfincsii romanesti”. Conform acestui articol, pe teritoriul Romaniei se gasesc 6 sfincsi, dintre care cel mai impresionant este cel binecunoscut, de pe platoul Bucegilor. Acesti sfincsi sunt:

- la Stanisoara (Cozia)

- la Bratocea (Masivul Ciucas)

- la Pietrele lui Solomon

- la Toplet (Herculane)

- pe platoul Bucegilor: la Piatra Arsa si Marele Sfinx

Sa neu aducem aminte de ciobanul din “Miorita”, care spune ca la nunta/moartea sa va avea “preoti, muntii mari”. Se prea poate sa nu fie doar o banala metafora, ci o realitate mai concreta. Cu atat mai mult cu cat in Carpati cateva zeci de denumiri “Omu” si numerosi “Mosi”, “Babe”, “Iorgovani”, “Uriesi” etc.

Sambata, 9 mai 2008, am participat la o nunta in Campina (PH). Pe langa alte experiente frumoase (am vizitat Babele in M-tii Bucegi, casa memoriala N. Grigorescu si Castelul Iulia Hasdeu), am trait niste momente cu adevarat de neuitat datorate oamenilor intalniti acolo. Toti erau joviali, bine voitori, primitori etc. Nimic din ceea ce m-am asteptat sa gasesc: persoane agresive, artagoase, impresie creata de emisiunile TV. De mai bine de 15 ani, de cand mergeam in tabere, nu am crezut ca se mai pot schimba adrese si numere de telefon dupa o intalnire. Insa dupa aceasta nunta ne-am ales cu un servetel plin de numere de telefon. Impresionant, nu? Cu atat mai mult cu cat nici sotia mea, nici eu insumi nu suntem in cale afara de sociabili. Repet: toti de acolo erau dornici de socializare, de a ne face sa ne simtim bine. Chiar si la muzee, Nicolae Grigorescu si Iulia Hasdeu, doamnele au fost amabile si ne-au raspuns la toate intrebarile, desi era aproape ora inchiderii, iar intrebarile nu au fost dintre cele mai comune. Contactele cu oamenii de acolo mi-au dau sentimentul ca aceia sunt romanii “standard”: glumeti, ospitalieri, gata sa rada de necaz insa si repede ajutatori. Am constientizat faptul ca nici ardelenii, oropsiti de stapanirea austro-ungara, nici altii, influentati de sasi, turci sau alte natii, nu si-au mai pastrat chiar atat de bine caracterul ancestral:
- ardelenii (si in special cei din zona SB, BV) s-au racit si distantat de semeni
- dobrogenii si oltenii au adoptat cu bucurie obiceiurile (nu neaparat bune) de sorginte turca
- banatenii au devenit mercantili ca sarbii

Insa dintre toti, muntenii (si ma refer specific la Muntenia ca la micro-zona in Tara Romaneasca) sunt modelul ciobanasului mioritic. Nu pot sa-mi explic de ce, dar aceasta este senzatia mea si este foarte puternica.

EStores a declarat 2008 ca fiind “Anul Tinerilor Investitori Online”, in cadrul caruia ofera servicii si preturi speciale pentru tineri, respectiv cursuri si seminarii pentru pregatirea acestora in domeniul afacerilor online. Simpozionul “Prima ta profesie este doar la un click distanta” se inscrie in aceasta serie de evenimente.

Scopul simpozionului a fost de a constientiza tinerii, asupra oportunitatilor oferite de Internet si de comertul electronic. Interesul pentru acest subiect a fost larg. La final au avut loc mai multe discutii pe teme foarte concrete, semn ca studentii deja isi faceau anumite planuri…

Prima prezentare a fost sustinuta de dl. conf. univ. dr. Liviu Gavrilescu si a fost o analiza comparativa despre comertul electronic din SUA, America de Sud, Europa si Romania. Conform acestei analize, previziunile pentru acest an in Statele Unite sunt foarte incurajatoare:
- numar de utilizatori Internet: 98 milioane. Dintre acestia, 65 de milioane (66%) iau decizii de cumparare în functie de informatiile culese de pe Internet. Numarul cumparatorilor efectivi va atinge cifra de 32 milioane;
- 9,5 milioane de persoane cumpara cel putin o data pe saptamâna;
- americanii cumpara pe Internet în primul rând carti, apoi: CD-uri, video,computere,îmbracaminte, software;
- vânzarile on-line s-au dublat în cursul ultimilor doi ani. Pentru anul în curs valoarea estimata este de 36 miliarde dolari. A crescut si valoarea medie pe cumparatura, ajungând la 256 dolari, cu 42% mai mult decât anul 2007.

Un interesant raport prezentat la începutul lunii august 2007, la Madrid, de catre expertii firmei Morgan Stanley Dean Witter (www. deanwitterdiscover.cam), referitor la activitatea Internet în Europa, arata ca se asteapta o crestere similara cu cea nord-americana si pe batrânul continent. Populatia conectata va sari de la cifra de 62 milioane în 2005 la 100,3 milioane în 2008 (35% din totalul populatiei adulte). Deja în tarile nordice procentul este de 30% din total, urmând sa creasca în continuare.

Fratii nostri, întru latinitate, de pe continentul sud-american vor cheltui în acest an 2008, 3,8 miliarde dolari dupa cum aprecieaza The Boston Consulcing Group (BCG), împreuna cu Visa Internacional. “Desi exista înca piedici substantiale pe piata Americii Latine în calea dezvoltarii afacerilor pe Internet (costuri mari ale echipamentelor si telefoniei si lipsa unui sistem adecvat de distributie), acestea încep sa fie eliminate, iar batalia pentru câstigarea unui loc în piata a început. Cei care se vor misca repede si bine acum, vor pune în buzunar lozul câstigator. Tendinta generala este, în prezent, de de-americanizare a Internetului

Prin cea de-a doua prezentare am dorit sa ii facem pe tineri sa se transpuna in ipostaza de intreprinzatori online. Totul s-a bazat pe ideea “<>. Nu doresc ca peste 10 ani sa spun acelasi lucru despre anii 2000″. De aceea le-am dezvaluit cateva idei de afaceri, d.e. magazine online de biciclete, sisteme IT de marca, echipamente profesionale de pescuit si vanatoare etc.

Am avut ca invitat pe dl Toma Gross, manager MediaBoom.ro, care a impartasit din experienta si entuziasmul lui. Ideea generala a discursului sau a fost: in viata sunt doua cai – cea de sclav sau cea de intreprinzator. Alegerea ii apartine fiecaruia.