Oliviu… sau poate nu?…

Am remarcat faptul ca multa lume doarme putin, iar somnul e plin de cosmaruri. Si eu am avut problema aceasta, dar am invatat cum sa scap de ea.

Cosmarurile apar datorita unor entitati malefice plasate totdeauna in zona capului si a organelor genitale (explicatiile sunt la indemana si nu voi pierde timpul cu ele).

Deci pentru a scapa de cosmaruri trebuie sa scapam de aceste entitati malefice. Iata cateva tehnici:
1. In primul rand, dormitorul ar trebui sa fie un loc sacru, separat de camera de zi, plina de energii mai bune sau mai rele, aduse de noi sau de musafiri sau acumulate prin diverse alte metode.
2. Recomand cu caldura o rugaciune de seara: “Doamne, Dumnezeul nostru, ce am gresit in aceasta zi cu cuvantul, cu lucrul sau cu gandul ca un bun si de oameni iubitor iarta-mi. Somn cu pace si fara tulburare daruieste-mi. Pe ingerii tai pazitori trimite-i sa ma acopere si sa ma pazeasca de tot raul. Ca Tu esti pazitorul sufletelor si trupurilor noastre si tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.”
3. Pacatele mari (mai ales cu gandul) savarsite seara duc la cosmaruri (o spun din experienta).
4. Curatarea camerei si mai ales a patului cu aghiasma sau tamaie.
5. Crearea unui spatiu “sacru” in jurul patului cu ajutorul simbolurilor Reiki sau prin orice alte metode.
6. Scutul sf. Patrick:
Hristoase, fii in fata; fii in spatele meu;
Hristoase fii deasupra mea; fii dedesubtul meu
Hristoase, fii cu mine; Hristoase fii in mine!
7. In locul lui Iisus se poate apela pentru acest scut la orice entitate superioara: Maica Domnului, sf. arhangheli etc.
8. Este suficient sa ne imaginam acea entitate de jur imprejurul nostru, cuprinzandu-ne in totalitate. Protectia este garantata.
9. Curatarea IE a dormitorului dupa regulile cunoscute din inforenergetica.
10. Daca nici una dintre aceste tehnici nu functioneaza, atunci e nevoie de un preot sa faca sfestanie. Pana acum m-am descurcat cu cele 8 tehnici prezentate anterior.Somn usor!

Mai intai ce sunt simbolurile Reiki? Sunt chei catre anumite energii. E cel mai simplu mod de a memora (retine) o anumita energie. Simbolurile in sine nu au putere, ci energia pe care o simbolizeaza “face toata treaba”. Unele sisteme Reiki nu au nume, doar simboluri. Altele au doar o denumire pentru energie sau nici macar atat. Deci problema nu este de a activa un simbol, ci o energie (reprezentata uneori de um simbol).

Deci, cum accesam o energie?
1. Prin desenarea cu palma, degetul, suflul, imaginar sau in orice alt mod a simbolului pentru energia respectiva.
2. Prin repetarea de 3 ori a denumirii simbolului (energiei), chiar fara a cunoaste simbolul
3. Prin mudre (pozitii specifice mainilor si degetelor)
4. Prin simpla intentie de a se activa energia respectiva, chiar fara a-i sti numele sau simbolul

Ce se intampla daca un simbol nu este desenat corect? Daca a existat intentia de a se activa energia asociata lui, atunci se intampla exact acest lucru. Daca nu, atunci exista posibilitatea ca energia sa nu se activat. Atat doar, nimic rau. Exista si posibilitatea ca energia sa fi devenit activa, chiar dupa desenarea incorecta a unui simbol. Doar sunt cateva variante pentru aproape oricare simbol si toate au exact acelasi efect. Deci deformarea minora a simbolului inca deschide usa spre energie .

Un popor poate fi cunoscut foarte bine dupa limba sa, dupa cuvintele pe care le foloseste, dupa structura frazei, dupa intonatie etc. Toate acestea spun multe despre trasaturile lui. Un indiciu important este numarul de sinonime. Fiecare sinonim acopera de multe ori o alta fata a obiectului pe care il reprezinta. Fiind in Turcia cu ceva timp in urma mi-a trecut prin cap un gand: noi avem multe sinonime; in ultimul timp sunt perechi: unul de origine franceza, celalalt de origine englezeasca. Ascultand pe cineva cum vorbeste iti dai seama daca e francofon sau anglofon, daca a fost educat inainte de ’89, cand baza se punea pe rusa si franceza, sau dupa, cand a intrat puternic engleza.

Cu toate astea, pentru mita avem 4 sinonime, dintre care 3 sunt de origine… turca!!! Aceste sinonime sunt: mita, ciubuc, pesches, bacsis (ultimele 3 de origine turca). Conform DEX, definitiile lor sunt:

MÍTA, mite, s.f. Suma de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina sa-si încalce obligatiile de serviciu sau sa le îndeplineasca mai constiincios; spert, spaga1, – Din sl. mito.

BACSÍS, bacsisuri, s.n. Suma de bani data, peste plata cuvenita, pentru un serviciu personal, pentru a câstiga bunavointa sau protectia cuiva. – Din tc. bahsis.

Aceasta spune enorm de multe lucruri despre turci, despre romani si despre obieciurile celor doua popoare. Mai intai, faptul ca folosim 4 (!!!) sinonime pentru mita inseamna ca este extrem de raspandita in spatiul “Carpato-Danubiano-Pontic” si ca ne place sa o aplicam. Altfel cu siguranta nu foloseam atatea cuvinte pentru a o desemna. Faptul ca 3 dintre sinonime sunt de origine turca denota in mod evident faptul ca nici turcilor nu le sunt straine aceste obiceiuri si ca, mai mult, ei le-au fundamentat pe pamantul romanesc. Fiecare popor cu mostenirea lui. Putem spune cu mandrie ca si turcii ne-au influentat obieciurile si cultura in mod semnificativ (sic!).

Toti ne punem problema iertarii pacatelor noastre pentru ca toti dorim sa ne mantuim. In inforenergetica este un parametru, IP (iertarea pacatelor), care exprima cate procente din pacatele savarsite se iarta.

Prin masuratori am ajuns la concluzia ca acest parametru variaza mult de la o persoana la alta, chiar contract unor expectante apriori. Ceea ce inseamna ca unii sunt foarte pacatosi, desi se cred sfinti, iar altii sunt sfinti, desi se considera pacatosi. Atentie: nu am clasificat oamenii in sfinti sau pacatosi in functie de numarul pacatelor lor, ci in functie de cate pacate li se iarta.

O intrebare fireasca: ce putem face ca sa ni se ierte pacatele noastre?

Eu am 3 solutii:
- spovedania, cea reala, nu de fatada. Ce inseamna aceasta? Daca ne spovedim cu cainta, pacatele ni se iarta. Daca ne spovedim doar pentru ca e post si asa zice una dintre legile bisericii, atunci degeaba.
- participarea la sf. Liturghie, care este cea mai importanta slujba a bisericii datorita faptului ca in cadrul ei are loc o minune – intruparea lui Hristos in sf Agnet. In plus, aceasta contine cele mai cuprinzatoare rugaciuni, iar la ea participa (intr-o forma sau alta) intreaga lume vazuta si nevazuta. Chiar cei care nu sunt fizic acolo sunt reprezentati pe sf. disc. Acest disc este, in timpul Liturghiei, intreaga lume: Iisus Hristos, Maica Domnului, cele 9 cete ingeresti, viii si mortii.
- prin Reiki: transmitand energie spre iertarea pacatelor

Inainte de a astepta iertarea lui Dumnezeu, avem de indeplinit doua conditii:
1. sa ne iertam noi insine: cu toate ca ne caim de pacate, nu trebuie sa ne blamam excesiv de mult. Nu avem voie sa ne batem joc de sufltul nostru.
2. sa ii iertam pe ceilalti: daca noi nu suntem capabili sa ii iertam pe ceilalti, de ce sa asteptam acest lucru de la Dumnezeu?! Oare Dumnezeu nu este, la urma urmei, o oglinda a noastra?! Nu spunem noi “si ne iarta noua pacatele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri”?! Legat de aceasta rugaciune, prefer varianta “ne iarta noua pacatele noastre” fata de “ne iarta noua <b>greselile</b> noastre”. O greseala este accidentala, iar un pacat este mai mult decat atat. Asa ca imi place sa-mi asigur iertarea .

Iertarea intre semeni trebuie sa fie reciproca. Daca, din orgoliu, nu suntem capabili sa ne cerem iertare, o putem face in gand. Ne imaginam persoana careia i-a gresit in fata noastra si ne cerem iertare. Efectul este imediat. Apoi ii iertam si noi cele pe care, eventual, ni le-a gresit, iar in final ne cerem iertare in fata lui Dumnezeu. Cam asta ar fi o etapa completa de iertare.

Religiile au rolul primordial de a interfata intre zei si oameni. Au rolul de a fi un punct de sprijin si un ajutor pentru cei care il cauta de Dumnezeu (sau pe orice alt zeu). Preotul ar trebui sa fie, asa cum zicea sf Vasile cel Mare, om pentru oameni, cu intelegere pentru acestia si pentru slabiciunile lor, dar om al lui Dumnezeu, adica mai bun decat ceilalti pacatosi sau, cel putin, mai dornic de evolutie spirituala. Datorita functiei de intermediere pentru oameni pe langa zei, preotii au capatat in timp puteri lumesti extraordinare, unele pe buna dreptate, altele de baza ignorantei credinciosilor si a abilitatii preotilor.

Cam toate religiile si-au schimbat, in timp, scopul initial din acela de intermediar, in acela de scop. Acest lucru este foarte evident in special la neoprotestanti, care fac diferenta intre oameni pe baza religiei, ceea ce contravine flagrant cu Drepturile Omului. Nici macar nu pun problema Celui Caruia se inchina fiecare om, ci a religiei. Credinciosilor li se spune ca se vor mantui doar daca sunt membri ai uneia sau alteia dintre secte. Atat doar ca absolut nici un om nu poate garanta mantuirea cuiva. Singurul Care poate face acest lucru este Dumnezeu Insusi. Dupa cum spune o scurta rugaciune: “Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant, Treima Sfanta slava Tie”. Si aici nu ma refer doar la sectele crestine sau la religiile Cartii, ci la orice alta religie.

Pentru a capata o cat mai mare putere, religiile apeleaza frecvent la frica. Oamenii sunt amenintati cu pedepse fizice (in Evul Mediu) sau spirituale (iad etc.). In acest fel, importanta religiilor creste, ele devenint organizatii de sine statatoare, autocefale, uitand ca nu ar exista fara credinciosi. Datorita puterii lor, sunt adesea atrase in jocuri politice si manipulare. Ceea ce spune preotul este sfant pentru ignoranti. In plus, preotul este un centru de influenta puternic datorita faptului ca in fiecare duminica este ascultat de intreaga comunitate, care dornica de a invata si a evolua, vine la biserica cu mintea deschisa. Repet, nu ma refer doar la ortodoxie sau crestinism, ci la orice alta religie.

Datorita religiilor s-au dus numeroase razboaie asa-zise “sfinte” (cruciade) pentru ocuparea Ierusalimului. Tot religiile stau la baza a numeroase acte teroriste. Si tot religiile ii impiedica pe oameni sa interactioneze liber unii cu ceilalti, bagandu-le in cap aberatii de genul ca membrii lor sunt mai buni, iar restul sunt pacatosi.

Cu toate acestea, inteleg rolul primar al religiilor, de a interfata oamenii cu zeii. Inteleg si dorinta preotilor (indiferent de cum s-or fi numind ei: imami, pastori etc.) de putere si de a controla multimile. Si mai ales inteleg ca sunt preoti cu adevarat, pentru care spovedania este un lucru sfant, predica e tratata extrem de serios pentru a nu duce oamenii in erezie, pentru care Dumnezeu e deasupra tuturor, buni sau rai, crestini sau musulmani, barbati sau femei!

Astazi este o sarbatoare insemnata dedicata Maicii Domnului si anume Buna Vestire.

Acatistul Bunei Vestiri incepe cu un condac superb:

Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, pacatosii robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapînire nebiruita, izbaveste-ne din toate nevoile, ca sa strigam Tie: Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara Maria!

Acest condac este totodata o rugaciune greu de retinut si priceput la prima vedere datorita constructiei alambicate, insa puternica si cuprinzatoare.

Si daca tot suntem aici, vreau sa rememorez cateva rugaciuni frumoase dedicate Maicii Domnului.

Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te ceea ce esti plina de dar, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul trupului tau ca ai nascut noua pe Hristos, Mantuitorul sufletelor noastre. Preasfanta Maria, Mama lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi pacatosii acum si in ora mortii noastre. Amin.

Aceasta rugaciune incepe chiar cu cuvintele folosite de arhanghelul Gavriil de Buna Vestire: “bucura-te ceea ce esti plina de dar” (Luca 1,28).

Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvântata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim cei ce nadajduim întru tine, ci sa ne mântuim prin tine din nevoi, ca tu esti mântuirea neamului crestinesc.

Aceasta rugaciune face parte din rugaciunile de inceput ale oricarei slujbe ortodoxe si are darul de a deschide cerurile.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Aceasta rugaciune este cunoscuta sub numele de “axion” si a fost compus de Cosma de Maiuma în sec. VIII, iar apoi (sec X) i s-a adaugat o parte introductiva, care provine de la manastirile Muntelui Athos.

Acestea sunt cele mai cunoscute si mai la indemana rugaciuni dedicate Sf. Fecioare Maria. Acestora li se mai adauga Paraclusul Maicii Domnului (in 2 variante), Psaltirea Maicii Domnului si o serie de atatiste (al Bunei Vestiri, al Nasterii Maicii Domnului, al Adormirii Maicii Domnului, al Acoperamantului Maicii Domnului etc.).

Un lucru e de remarcat aici: toate rugaciunile, fie ele mari sau mici, si pricesnele sunt extrem de placute si usor de retinut. Copiii, indiferent de varsta, le canta cu cel mai mare drag, semn ca Maica e aproape de noi, iar copii simt cel mai bine acest lucru.

Pesah (Pastele evreiesc) este o sarbatoare religioasa celebrata de evrei în amintirea eliberarii din robia egipteana si iesirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise.

Pastele evreiesc este o sarbatoare anuala fixa din calendarul iudaic, care începe în ziua de 15 Nisan. Spre deosebire de Pastele crestin, care începe obligatoriu într-o duminica, data de început a Pastelui evreiesc poate pica în orice zi a saptamânii. Nisan este a saptea luna a calendarului civil evreiesc. Calendarul religios ebraic nu coincide însa cu cel civil. În calendarul religios, Nisan, care dureaza de la luna noua din martie pâna la luna noua din aprilie, dupa calendarul gregorian), este prima luna a anului ecleziastic ebraic, conform poruncii divine:

Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi luna; ea va fi pentru voi cea dintâi luna a anului. (Exodul12,2).

Conform traditiei ebraice, sarbatoarea Pastelui trebuie sa cada primavara. Calendarul ebraic este însa un calendar lunar, de aceea luna Nissan ar trebui sa înceapa cu 11 zile mai devreme în fiecare an solar. Pentru ca Nissan si Pastele sa pice primavara, si nu în alt anotimp, se adauga câte o luna suplimentara (numita Adar II) în anumiti ani. Dintr-un ciclu de nouasprezece ani, anii 3, 6, 8, 11, 14, 17 si 19 au câte 13 luni lunare, în loc de 12 luni. Acest calendar stabil, folosit si în prezent, a fost introdus în secolul al IV-lea, pentru a se asigura corelarea cu calendarul solar si anotimpurile.

Undele cerebrale, in numar de patru (alfa, beta, delta si theta) sunt cerespunzatoare starilor creierului si descriu frecventa pe care vibreaza activitatea cerebreala în anumite momente.

Undele beta corespund starii obisnuite de veghe, în care atentia noastra este predominant orientata spre actiuni exterioare. Undele beta iau nastere în timpul orientarii predominante a mintii umane de catre satisfacerea nevoilor de subzisteta, calculând, organizând, aranjând conferând sensul universului nostru exterior. Frecventa undelor beta este mult amplificata în conditii de stres sau anxietate. Frecventele undelor fiind cuprinse între 13-30Hz.

Undele alfa indica o stare dinamica asociata unei minti calme, linistite si în care atentia poate fi focalizata cu succes atât în exterior participând la rezolvarea situatiilor de tot felul, dar si în interior permitând aprofundarea unei stari de meditatie dinamica. Ele sunt predominante de asemenea în stari de concentrare sau de focalizare asupra unui centru imobil interior. Ele se amplifica la persoanele care practica diferite forme de meditatii, tehnici posturale etc.. Aceasta stare trebuie atinsa in cazul masuratorilor radiestezice. Undele cerebrale de tip alfa ating frecvente cuprinse între 7-13Hz.

Undele theta prezinta frecvente care sunt cuprinse între 3-7Hz. Ele reflecta o stare specifica a mintii care permite vizualizarea benefica, dinamizarea constructiva a imaginatiei si inspiratia creatoare. Acestea apar mai ales în timpul somnului paradoxal (REM) în care apar majoritatea viselor. Putem fi totusi constienti de aceasta stare de calm si armonie, caci undele de tip theta se manifesta mai ales în timpul reveriei cotidiene si meditatiei profunde. Când apar în starea de veghe acestea sunt raspunzatoare de cunoasterea intuitiva si de explorarea imaginativa a profunzimilor misterioase ale inconstientului. Undele theta sunt asociate deseori cu activitatile artistice desfasurate într-o atmosfera de armonie si beatitudine, caci mai nou, arta ia uneori si forme dezarmonioase, dezgustatoare, care duc la stress. Genialitatile si oamenii fericiti, împacati sau cu preocupari artistice creatoare, traiesc mai des pe aceasta frecventa a undelor theta.

Undele delta definesc cele mai profunde nivele ale relaxarii psihosomatice pe care o fiinta umana le poate atinge cuprinse între 0.1 si 3 Hz. Astfel fiind cele mai lente unde cerebrale ele caracterizeaza somnul profund fara vise, starile “puternice” de extaz, sau extazul mistic, samadhi, satory, turia etc. Sfintii în deosebi traiesc aceste stari profunde ale undelor cerebrale în mod constient. Uneori viziunile Fecioarei Maria, Isus sau alti sfinti, nu neaparat crestini, produc vizionarului aceste frecvente ale undelor, viziunile fiind însotite de o stare profunda de extaz. De asemenea, starile înalte de orgasm sunt însotite de acest tip de unde. Rama Crisna, marele yoghin hindus, ramânea cuprins zile întregi în astfel de stari, inima lui încetând chiar sa mai bata. Sfântul Francisc din Asisi, Anton de Padova, Tereza de Avilona, Budha si multi alti sfinti, au ajuns sa-si permanentizeze acest gen de trairi. Prezenta undelor delta este asociata cu procesul complet si amplu al regenerarii fizice si al refacerii ori mentinerii sanatatii de unde rezulta ca fluctuatiile noastre mentale determina starea generala în care noi traim.

In traditia ortodoxa si cea catolica, Sf. Treime are trei ipostasuri, frecvent numite incorect “persoane”. Aceasta denumire a condus la neintelegeri cu alte secte crestine. De exemplu, neo-protestantii ii acuza, oarecum pe buna dreptate, pe ortodocsi de politeism. Din moment ce noi vorbim de “cele trei persoane ale Sf. Treimi”, inseamna ca nu credem intr-Unul Dumnezeu, ci in trei zei. Bineinteles, ca si in acest caz, ca in multe altele, neo-protestantii au ales forma (ambalajul) credintei crestine primare, neglijand complet fondul, esenta. Toate aceste secte se bazeaza pe astfel de lucruri, fara fond real, interpretate in afara contextului, la 1800 de ani dupa Hristos.

Dar sa ii lasam in pace pe neo-protestanti. Cele 3 “persoane” sunt “ipostasuri”, adica “ipostaze”, in termeni actuali. Adica Dumnezeu s-a manifestat in 3 moduri. Oamenii l-au perceput in 3 moduri: ca Tatal creator al universului, ca energie (Duh Sfant) si ca mantuitor (Iisus Hristos).

Varianta primara de creator al “tuturor celor vazute si nevazute” se intalneste in toate religiile, pre- si post-crestine. E forma divina cea mai accesibila oamenilor: ca un “Om” omnipotent, stand pe un tron inconjurat de ingeri.

A doua forma (ipostaza) a lui Dumnezeu perceputa de om este cea de energie. Acea energie care sta la baza universului, care face ca cerul, vantul, omul, plantele si absolut toate sa se miste. Crestinismul il numeste Duh Sfant, iar efectiv forma de energie o denumeste prin Harul Sf. Duh. Aceasta forma de Dumnezeire se intalneste cu precadere in religiile precrestine. Indienii ii spun “prana”, chinezii “chi” iar japonezii “ki”. Toti acesti termeni se refera la unul si acelasi lucru.

Ultima forma a lui Dumnezeu, cea mesianica, mantuitoare, e de data relativ recenta si e destul de controversata. Discutiile despre natura divina, umana sau mixta a lui Iisus au aparut inca de la apostoli. Pavel a fost cel care a sustinut totdeauna natura divina, iar Petru, daca nu gresesc, pe cea umana. Acest subiect a fost transat in cadrul Sinodului de la Niceea, in urma dezbaterilor conduse de Arie pe de o parte, care sustinea natura umana a Mantuitorului, respectiv de Nicolae pe de alta, care sustinea existenta naturii divine in Iisus. In final a avut castig de cauza Nicoale. De atunci noi il tinem de sfant pe Nicoale; si de aceea apare pe aproape toate iconostasurile. Pentru ca el a dat o importanta si o putere deosebita preotilor lui Hristos, care nu sunt preoti ai unui profet, ci ai lui Dumnezeu Insusi.

Dupa sinodul de la Niceea, problema nu a fost transata pentru totdeauna, la acest lucru contribuind indiciile contradictorii din Biblie. Pe parcursul istoriei evreilor, imaginea lui Mesia a diferit in timp. In timpul regilor (David, Solomon) se astepta un rege. Psalmii fac adesea referire la un fiu. In functie de interpretarea data, acest fiu poate fi al regelui (forma evidenta din psalmi) sau a lui Dumnezeu (forma encriptata in psalmi si decriptata de raibini in varianta lor, respectiv de crestini in variana lor). Pe de alta parte, Faptele Apostolilor (care descriu perioada imediat urmatoare dupa inaltarea lui Iisus) il descriu pe acesta ca pe un om.

Din punct de vedere a istoriei religiilor, aceasta natura a lui Iisus este neobisnuita. Toti fondatorii de religii, dupa moarte, au fost considerati semi-zei (daemoni). Mahomed este considerat chiar ceva mai putin de atat. Iisus a fost ridicat la rangul de zeu, Insusi Dumnezeu.

Textele piramidelor vorbesc despre un ritual ce marca renasterea faraonului si unirea acestuia cu Osiris, zeul mortii si al invierii. In mod misterios in ritual erau implicate pozitia astronomica a stelelor. De aici astronomul Virginia Trimble din Norvegia a descoperit ca datorita fenomenului de precesiune (axa pamantului insasi face o miscare de rotatie aproape inperceptibila in jurul propriei axe odata la 26.000 ani) pozitia stelelor pe cer se schimba in timp. Calculand timpul scurs s-a constatat ca galeria sudica din camera faraonului era indreptata spre centura lui Orion care dupa textele piramidelor era imparatia lui Osiris. Cand Robert Bouval a cercetat modelul stelelor din Orion in anii ’80 a observat ca in mod uimitor piramidele se suprapuneau exact pe schema centurii lui Orion.

Analizand imprejurimile a constatat de asemenea ca pozitia Nilului vizavi de amplasarea piramidelor se suprapunea exact pe mijlocul Caii Lactee. Analizand apoi si celelalte doua piramide datate din dinastia a patra care din motive necunoscute au fost construite la cativa kilometrii de Ghizeh, ele purtau numele unor stele. Prima situata la nord de Ghizeh (Abu-Ruwash) iar a doua la 5 kilometrii in sud. Bouval a suprapus pozitia piramidelor pe constelatia Orion iar ele se suprapuneau perfect peste alte doua stele mari stralucitoare din aceeasi constelatie. Fara nici o indoiala intreg complexul de la Ghizeh reprezenta constelatia Orion, imparatia lui Osiris.

Celebrul ocultist Edgar Cayce preciza in 1893 ca piramidele au fost construite acum 10.500 ani, deci cu 8.000 de ani inaintea datei acceptate unanim de arheologi. Verificandu-se insa de astronomi data la care constelatia Orion se afla la cel mai jos punct al orizontului ( dupa cum o descriu scrierile din piramide) datorita miscarii de precesiune aceast acorespundea cronologic exact datei mentionate de Cayce. (10.500 de ani). De aici reiese cu precizie si data la care piramidele au fost construite. De asemenea pozitia geografica este uimitoare; daca masa pamantului este impartita in 4, cea mai lunga paralela si cel mai lung meridian se intersecteaza exact in punctul in care se ridica Marea Piramida.