Oliviu… sau poate nu?…

Culorile pot fi constructive sau distructive. Pot stimula sau dezamagi, atrage sau respinge. Pot avea chiar caracter masculin sau feminin. Atunci când le distingem în aura, ele ofera indicatii asupra personalitatii, starii de spirit, maturitatii si sanatatii individului. E nevoie de multa practica pentru a ajunge sa interpretam corect toate nuantele pe care le observam în aura.

Dezvoltându-ne viziunea aurica, vom deveni constienti de importanta culorilor în viata noastra si de cum le putem folosi cu  inteligenta pentru a transforma în bine atât conjuncturile vietii noastre cât si pe noi însine. Sunt informatii care se pot transforma într-un instrument redutabil. De la hainele pe care le purtam, cum ne decoram camera, sau cum ne tratam diverse afectiuni, putem face în asa fel încât întreaga viata sa devina precum un curcubeu stralucitor, o punte catre desavârsire.

Vom examina în continuare culorile principale si energiile lor corespondente la orice nivel:

Rosu
Rosul este culoarea focului si a fortei vitale primare. Este energia datatoare de viata. Este fierbinte. Poate indica pasiune, o minte si o vointa puternice. Este o culoare puternica, nuantele ei pot indica furie, iubire pasionala, ura. Este culoare care influenteaza sistemul circulator, pe cel reproducator si trezirea capacitatilor si talentelor latente. Prea mult rosu sau o nuanta tulbure reflecta stimulare, inflamare sau dezechilibru. Poate reflecta nervozitate, temperament aprins, agresivitate, impulsivitate sau excitare.

Portocaliu
Portocaliul este culoarea caldurii, creativitatii si emotiilor. Indica bucurie, curaj si un caracter sociabil. Este o culoare care poate reflecta deschiderea catre dimensiunile subtile ale manifestarii. În functie de nuanta, poate indica dezechilibru emotional, agitatie, mânie sau ostentatie. Poate exprima de asemenea îngrijorare si vanitate.

Galben
Galbenul este una dintre culorile care se pot observa cu usurinta în aura. Galben pal în jurul conturului parului indica optimism. Galbenul este culoarea activitatii mentale si a luminii solare. Arata deschidere catre a învata, iluminare, întelepciune si inteligenta. Nuantele pastelate reflecta deseori entuziasmul, forta ideilor si dezvoltarea spirituala (în special când este aproape alb). Galbenul indica si trezirea clarviziunii si a telepatiei.
Nuantele mai închise sau tulburi pot reflecta gândire si analiza excesive. Poate reflecta criticism exagerat, dogmatism si sentimentul de nerecunostinta din partea celorlalti.

Verde
Verdele este culoarea sensibilitatii si compasiunii. Reflecta cresterea, simpatia si calmul. Poate indica o persoana de încredere, deschisa la minte si pe care te poti baza. Verdele stralucitor cu nuante de albastru în aura cuiva arata puteri tamaduitoare. Este o culoare a bunastarii, fortei si prieteniei. Nuantele închise sau tulburi de verde pot reflecta nesiguranta sau zgârcenie. Verdele tulbure reflecta deseori gelozia si un caracter posesiv. Mai pot arata de asemenea îndoiala si neîncredere.

Albastru
Dupa galben, albastrul este cea de-a doua culoare care poate fi vazuta cu usurinta în aura. Este culoarea calmului si a linistii. Reflecta devotament, adevar si seriozitate. Poate indica înclinatii catre clarauditie si telepatie. Nuantele deschise de albastru reflecta o imaginatie activa si o buna intuitie. Nuantele închise pot indica sentimentul de singuratate, care la un anumit nivel reflecta cautarea de Dumnezeu. Albastrul intens indica cinste si discernamânt. Poate indica, de asemenea, o persoana care si-a gasit sau este aproape de a-si gasi vocatia. Nuantele tulburi de albastru pot reflecta blocarea perceptiilor, melancolie, graba si îngrijorare, dominare, teama, uitare si hipersensibilitate.

Violet
Violetul este culoarea transformarilor, a îmbinarii inimii cu mintea, a fizicului cu spiritualul. Reflecta independenta, intuitie si în acelasi timp o activitate dinamica si semnificativa a viselor. Arata o persoana în cautare. Nuantele purpurii indica abilitatea de a actiona cu judecata si simt practic. Nuantele pale si clare de violet pot reflecta umilinta si spiritualitate. Cele purpurii-rosiatice pot indica o mare pasiune sau putere a vointei, si, de asemenea, nevoia pentru mai mult efort individual. Nuantele închise si tulburi arata nevoia de a se depasi o anumita situatie. Pot reflecta, de asemenea, o imaginatie erotica intensa sau tendinta de a fi extrem de rabdator, nevoia de simpatie si sentimentul de a fi neînteles.

Roz
Rozul este culoarea compasiunii, iubirii si puritatii. Poate reflecta bucurie, confort si un puternic sentiment de camaraderie. Rozul în aura indica o persoana cu caracter linistit, modest, care iubeste arta si frumusetea. În functie de nuanta, rozul poate reflecta, de asemenea, lipsa de maturitate, în special nuantele tulburi, si tendinta catre minciuna. Mai poate indica timpul unei noi iubiri sau al unei noi viziuni.

Auriu
Auriul este culoarea care reflecta energia spirituala dinamica si o anumita cosmizare a persoanei. Reprezinta cele mai înalte energii ale devotiunii si reinstaurarii armoniei universale. Indica entuziasm puternic si inspiratie profunda. Reflecta timpul revitalizarii.
Nuantele tulburi arata faptul ca persoana respectiva se afla înca în plin proces de trezire catre aspiratii mai înalte si înca nu a ajuns sa-si clarifice influenta acestora asupra directiei propriei existente. Cu alte cuvinte, procesul alchimic este în plina desfasurare: individul lucreaza la transformarea vietii sale în aur.

Alb
Albul este deseori vizibil în aura, ca o umbra diafana, ca un substrat pentru celelalte culori. Albul contine în el toate culorile, si când apare cu forta în aura, aceasta se petrece în corelatie cu alte culori. Acesta este criteriul dupa care ne dam seama daca este vorba de o perceptie reala sau doar de o slaba perceptie a aurei. Atunci când albul este o culoare de sine statatoare în aura, reflecta spiritualitate, adevar si puritate. Arata faptul ca energia persoanei respective se purifica. De multe ori reflecta si o extraordinara creativitate.

Gri
Este o culoare a initierii, a trezirii unor capacitati înnascute. Nuantele de argintiu reflecta o trezire a energiilor feminine, care stau la baza iluminarii, intuitiei si imaginatiei creatoare. Nuantele de gri închis arata dezechilibru fizic, egoism sau necesitatea  de a nu lasa ceva neterminat.

Maron
Este o culoare destul de des întâlnita. Arata uneori lipsa de energie sau dezechilibru. Dar este si culoarea pamântului, care poate indica atunci când apare în jurul picioarelor o noua crestere, stabilirea de noi radacini si nevoia de împlinire. Este o culoare care reflecta un caracter laborios si spirit de organizare. Cafeniu în zona capului indica lipsa de discernamânt. În zonele centrilor energetici (chakra) arata faptul ca acestia trebuie purificati, energiile fiind blocate.

Negru
Negrul este culoarea cea mai discutabila a spectrului auric. Este o culoare care, atunci când apare în aura, poate reflecta o stare de auto aparare sau faptul ca persoana are secrete. Indica, de asemenea, iminenta unei noi întelegeri asupra responsabilitatilor si datoriilor personale. Negrul poate indica dezechilibru si probleme fizice, daca apare în jurul corpului fizic. Localizat la marginea exterioara a aurei, negrul indica existenta unei gauri, care apare la cei dependenti de droguri, alcool sau tutun si la persoane care au fost victime ale unor abuzuri în copilarie.

Pe un grup Yahoo! s-a deschis un subiect de discutie avand ca tema relatia dintre Reiki si biserica: (ne)acceptarea acestei tehnici japoneze de catre preoti. Subiectul s-a bucurat de un interesat neasteptat de mare. Discutia a pornit de la experienta unei persoane care la spovedanie a spus ca practica Reiki, iar preotul nu a fost de acord.

Vreau sa imi dau si eu cu parerea, macar pentru a-mi clarifica mie ce se intampla.

1. Reiki si biserica nu au nimic in comun. Reiki nu este o religie si poate fi practicat de atei, de crestini, de budhisti si de oricine altcineva, indiferent de credintele sale religioase.

2. Reiki este o forma de spiritualitate, iar biserica (oricare ar fi ea), este o religie.  Am discutat in mai multe articole relatia intre spiritualitate si religie. Spiritualitatea este trairea noastra, pe cand religiile nu sunt altceva decat asociatii, iar majoritatea lor, ca sa nu spun toate, nu doresc altceva decat sa acapareze cat mai multi adepti. Religia trebuie sa fie un toiag de sprijin in drumul omului catre Dumnezeu, insa de multe ori ele se substituie Lui intr-un fel sau altul.

3. Preotii sunt si ei simpli oameni, nu au de unde stii de toate practicile spirituale. Si pornesc de la premisa ca orice nu tine de biserica lor este eretic si gresit. Dreptul lor sa creada ce vor. Bineinteles ca ar fi bine sa studieze inainte de a afirma ceva sau de a judeca o practica. Insa din frica de a nu gresi si de a cadea in pacat, prefera sa nu studieze, ci sa clasifice aceste practici ca eretice apriori.

4. Un coleg (penticostal) avea o durere de cap si m-am oferit sa il ajut prin Reiki. M-a refuzat speriat. Ii era frica sa nu cada in pacat. Pacat pentru el!

5. Un preot mi-a spus ca nu crede ca Reiki este pentru ca nu se mentioneaza in Biblie despre el. Corect! Dar nici despre masini, nici despre calculatoare sau TV nu se spun. Aceasta nu inseamna ca nici ele nu sunt bune.

6. Pentru a vedea daca Reiki este bun, trebuie urmarite rezultatele. Am cateva articole pe tema asta. Nu am vazut absolut nici un rezultat negativ. Nici macar efecte colaterale negative (cum are orice medicament alopat, de exemplu). Deci de ce nu ar fi bun Reiki-ul, daca rezultatele sunt exclusiv pozitive.

7. Cand sunt nelamuriri de acest gen, raspunsul este in fiecare dintre noi. Nu are sens sa il cautam altundeva, la altcineva. Fiecare percepe lumea prin filtrul sau propriu. Nu avem nevoie de altcineva sa ne spuna Cine este Dumnezeu sau daca ceva (d.e. Reiki) este de la El. Noi avem raspunsul! Sa il cautam “inside, not outside”!

Egiptul Antic

Pentru vechii egipteni, sufletul nu avea unitatea si personalitatea pe care noi, crestinii, obisnuim sa le conferim sufletului nemuritor. Pentru ei, sufletul era scindat, comportand o serie de “suflete” care, in sine, nu erau decat aspecte, componente sau subdiviziuni ale activitatii spirituale ale omului in general. Fiecare dintre aceste “suflete” sau subdiviziuni avea o denumire proprie.

1.Ba sau Bai reprezenta “sufletul” propriu-zis, care in timpul vietii anima trupul pentru ca dupa moarte sa treaca intr-o alta viata. El poate fi inteles, in general, ca o “putere”, ca o “capacitate” a omului. Dupa moartea trupului, ba il paraseste pe om sub chipul unei pasari. Aceasta pasare mijloceste apoi legatura dintre cel raposat din mormant si cei vii. In acelasi timp, ba poate lua si alte chipuri, cum ar fi, de pilda, acela al unei lacuste, care in conceptia vechilor egipteni era tot o pasare.

2.Ka, a doua subdiviziune a activitatii spirituale, constituie, dupa parerea unor cercetatori, un fel de “dublu”, de “chip invizibil” al omului, iar dupa altii o reminiscenta a conceptului de totem primitiv. Insa, cea mai plauzibila parere este aceea potrivit careia ka reprezinta un principiu vital strans legat de trup, care dupa moarte nu paraseste corpul, asemenea lui ba, ci coboara in mormant, pastrandu-se atat timp cat se pastreaza trupul. Din credinta existentei unui ka legat de trup a luat nastere preocuparea deosebita a egiptenilor pentru mumificari si piramide, ca morminte durabile. In eventualitatea ca, totusi, trupul ar fi suferit dupa imbalsamare vreo stricaciune, egiptenii au avut grija sa faca statui cat mai asemanatoare cu defunctii, pentru a oferi posibilitatea lui ka sa locuiasca in ele. In plus, ka trebuia hranit din belsug si ingrijit, pentru a nu veni ca strigoi printre cei vii.

3.Ran reprezenta, de asemenea, o existenta reala de sine, sub forma numelui celui decedat, nume ce trebuia pastrat cat mai mult timp cu putinta pe pamant in memoria descendentilor si pe pietrele funerare. A sterge numele unui raposat de pe mormantul sau echivala cu o mare crima.

4. Akh, ca ultima subdiviziune a activitatii spirituale, reprezenta inima, sediul tuturor faptelor bune sau rele comise. Din acest motiv, la judecata lui Osiris de dupa moarte, inima defunctului era cantarita pe o balanta, spre a vedea daca a savarsit mai multe fapte bune sau rele, daca se va numara printre cei buni sau rai.
Dacii

Dacii aveau o gandire aparte despre moarte, gandire care nu a fost imprumutata de la romani (care credeau ca sufletul celui decedat locuieste in mormant). Ei aveau credinta ca sufletul trebuia sa ajunga cat mai repede in cer, astfel ca trupurile celor morti se incinerau. Imparatia sufletelor nemuritoare pentru daci era in cer.

Distanta pana la cer era parcursa cu ajutorul pasarii sufletului.
Reprezentarea acesteia a fost gasita in incinta sacra de la Sarmizegetusa Regia si in incinta cetatii Fetele Albe, pe semicalotele din calcar alaturi de care sunt reprezentate in relief si 7 orbite planetare.
Pasarea sufletului sculptata pe cele doua fete tesite ale semicalotei este foarte stilizata. Se pot distinge usor gatul pasarii impreuna cu varfurile aripilor indreptate spre cer.

In Incinta sacra, sufletul era initiat din timpul vietii pentru a trece cele 7 vami planetare. In fiecare dintre cele 7 sanctuare se desfasurau ritualuri pentru ca sufletul celui initiat sa traiasca vesnic. Sufletul celui initiat trebuia ca la sfarsit sa se desprinda de corp la fel cum se desprinde o pasare de pamant. Numai pasarea sufletului stia parolele si putea strabate toate vamile ceresti.

La aparitia crestinismului s-a creat o adevarata osmoza intre ritualurile de inmormantare dacice si cele romane. Astfel ca acum mortii erau inhumati si nu incinerati, dar sufletul nu traia in mormant (ca la romani), ci in cer (ca la daci). Mortii se ingropau pe directia E-V.

Ritualul Pasarii Sufletului se mai pastra la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX in zona Carpatilor Meridionali; centrul acestei credinte era, se pare, Muntii Orastiei. In aceasta regiune la capatul mortului se punea un stalp funerar cu motive geometrice, iar deasupra stalpului o pasare de lemn.

Aceste ritualuri se mai pastreaza in prezent doar in satele Purcareti si Ciungul Mare, de la care, urcand, se poate ajunge la Sarmizegetusa Regia.

Obiceiul funerar al pasarii sufletului consta din asezarea unui stalp de lemn la capatul sau la varful caruia era asezata o pasare de lemn, doar in cazul unui barbat insurat, decedat.
Pasarea simboliza sufletul mortului, fiind pastrata cu strictete timp de 40 de zile cat dura inaltarea sufletului la cer. Daca nu era respectata aceasta datina se credea ca sufletul mortului poate intra accidental in alt animal, fiind astfel impiedicata urcarea lui la cer.

Constantin Brancusi, nascut in zona de sud a Carpatilor Meridionali, s-a inspirat din aceste vechi traditii si a dorit sa ridice la Targu Jiu o Coloana nesfarsita dupa modelul stalpilor funerari, iar in varful lui sa aseze o pasare nemuritoare, pasarea sufletului.
Acestea au fost realizate separat: Coloana Infinitului (stalpul funerar) si Maiastra (pasarea sufletului).

In Egipt sunt aproximativ 120 – 150 de piramide (numarul lor exact nu e cunoscut, iar unele nici macar nu sunt descoperite). In aceste piramide au fost “ingropati” o parte dintre faraoni. Mai tarziu, ei au fost ingropati in Valea Regilor, fara a li se mai construi piramide. Indiferent ca e vorba de piramide sau de mormintele din Valea Regilor, acestea au fost devastate de catre hotii de morminte. Singurul mormant care a scapat a fost al lui Tutankamon. De aceea este atat de cunoscut in lume, cu toate ca a domnit doar 10 ani si a murit la varsta de 19 ani, in timpul unei vanatori.

Mumia sa a fost pusa in 3 “cripte”, niste “cutii” aurite. Pe una dintre ele sunt gravati doi heruvimi. Dar nu numai ca sunt gravati, ci sunt pozitionati exact asa cum se presupune ca au fost cei de pe Chivotul Legii. Repet ceea ce am spus intr-un articol precedent: Moise, fondatorul iudaismului (cel care a comandat constructia Chivotului), s-a nascut si a crescut in Egipt, de unde a scos poporul iudeu. Oare inspiratia celor doi heruvimi de pe chivot sa fie cei gravati si pe cripta lui Tutankamon?  Oricum, nu este singura asemanare dintre religia Egiptului Antic si iudaism.

Cea mai populara imagine asociata cu Egiptul Antic este “Judecata de Apoi”, intalnita in case, morminte si temple.

Persoana trecuta inLumea de Dincolo ingenuncheaza in fata zeilor, jura ca nu e vinovata si aduce ofrande pentru a-l ajuta la judecata. Anubus in conduce in fata Balantei Dreptatii pentru a-i pune in balanta inima, pe de o parte, si o pana Ma’at (reprezentand adevarul), pe de alta parte. Daca inima este mai usoara decat pana, inseamna ca omul a dus o viata buna. Thoth scie intr-un catastif rezultatele, iar daca viata decedatului a fost onorabila, il lasa sa plece in Paradis, insotit de Horus, zeul protectiei.

E interesant cat de mult Judecata egipteana seamana cu Judecata crestina. Crestinii cred ca pacatele savarsite in timpul vietii sunt scrise intr-un catastif. Dupa moarte, sufletul este luat de ingeri si dus in fata lui Dumnezeu. Pe drum, diavolii incearca sa rapeasca sufletul din mainile ingerilor. Ajuns Sus, sufletul este judecat, iar daca se gaseste ca a avut o viata buna, este trimis in Rai.

In plus, in practicile populare se mai regasesc doua aspecte intalnite si in Judecata egipteana:

• spunem ca avem inima usoara atunci cand ne simtim bine
• celui mort i se pun in bana bani (pentru a putea trece de vamile cerului) si mancare (pentru a se putea hrani)

Este incredibil cat de mult cele 2 culturi si religii: cea a Egiptului Antic si cea crestina se aseamana! Daca noi, crestinii, am adoptat din credintele egiptene, am putut face acest lucru doar prin intermediul iudaismului. Se stie ca Moise, fondatorul iudaismului, s-a nascut si format in Egipt, deci e usor de acceptat faptul ca aceasta religie a luat multe elemente de la egipteni, iar crestinii le-au pastrat de la iudei.

Concediul din anul acesta (si saptamana de miere)  mi l-am petrecut-o in Egipt. O tara interesanta. Am avut fericirea sa vizitez piramidele, Sfinxul si Muzeul de Egiptologie, care m-a impresionat cel mai mult.

Am observat un simbol frecvent intalnit in Egiptul antic: Ankh. Seamana cu o cruce, insa bratul vertical superior este format dintr-o bucla. In reprezentarile grafice, Ankh-ul este tinut de acea bucla ca de un maner. Mi s-a parut ciudat ca o cruce sa fie tinuta astfel, insa mi s-a spus ca acel simbol reprezinta cheia vietii si a manturii. Mai tarziu a fost asociat si cu protectia magica. In imaginea de mai jos este un Ankh din lapis lazuli.

Alte pareri afirma ca Ankh reprezinta Egiptul insusi: “manerul” fiind Egiptul de Sus (sudul tarii), bara verticala fiind Egiptul de jos (nordul, cu Delta Nilului), iar cele 2 brate orizontale reprezentand mainile faraonului, care isi imbratiseaza tara.

O multime de desene arata personaje tinand in mana Ankh, doua dintre ele le puteti vedea mai jos: